In randurile ce urmeaza am sa va povestesc foarte vag despre cum o persoana s-a dat de gol. Nu vreau sa dau nume si sa arat cu degetul pentru ca nimic spectaculos nu ar iesi dar ideea in sine e destul de amuzanta.

Totul s-a intamplat pe Facebook. Contul X care era al unui blog destul de cunoscut,  pe care il citesc si in continuare ocazional, il aveam in lista de prieteni si, ca in multe situatii, pe contul respectiv activau mai multe persoane care erau implicate in proiect. Nu stiu cum si de ce dar unuia dintre ei i se pusese pata pe mine. De cate ori postam ceva sau scriam  pe contul meu de Facebook, mereu primeam cate un comentariu.

Comentariile nu erau jignitoare, erau destul de civilizate dar ironice, legate de anumiti interpreti sau lucruri pe care eu le faceam. Situatia devenise enervanta la un moment dat, mai ales ca sunt momente cand sunt plecat jumatate de zi de acasa si nu vad ce se intampla online, nu e tocmai comod sa vezi ca in urma cu 6 ore ai primit cine stie ce minunatie de comentariu pe care toata lumea l-a vazut deja, asa ca am luat decizia nu de a sterge contul respectiv, ci de a-mi restrictiona postarile pe wall (actualmente timeline). Solutia a fost una foarte buna pentru ca am scapat de toate comentariile si observatiile stupide care nu isi aveau rostul.

In acest an, insa, am participat la una din multitudinea de evenimente la care merg si am facut cunostiinta cu unul dintre membrii blogului caruia chiar ii admir munca. Scaparea sa a fost ca ma stie de pe Facebook. Pe moment, nu am zis nimic pentru ca am peste 1,000 de prieteni si nu ii stiu chiar pe toti. Ma gandeam ca probabil o fi si el pe acolo pe undeva.

Ajuns acasa am facut un mic research de-al meu si am vazut ca persoana respectiva nu are cont de Facebook, de unde am concluzionat ca respectiva persoana nu avea altfel cum sa ma stie decat daca era cel care ma agasa de pe contul blogului. Am ramas usor dezamagit pentru ca imi imaginam respectiva persoana putin altfel dar am trecut peste. De cateva zile tot repet “Adevarul iese mereu la iveala”. Iata ca si in cazul asta problema mi-a fost elucidata chiar fara sa vreau.