Home » Posts tagged 'hangout magazine'
Oh Land este una dintre marile mele descoperiri din 2011 de care m-am indragostit instant. Pe Youtube are un set de piese cantate live pe care le-am urmarit de cateva ori si care suna foarte bine. Are un decor aparte, feeric si o serie de instrumente neconventionale.
Mai multe despre Oh Land si muzica ei puteti citi pe articolul scris de mine pe Hangout Magazine. Ascultati mai jos, pe rand, piesele “Sun Of A Gun”, “Wolf And I”, “Perfection” si “White Nights”.
Ziceam acum doua zile de “Noaptea Muzeelor” si chiar astazi, fara sa stiu atunci, am fost la conferinta de presa organizata cu ocazia acestui eveniment. Aceasta a avut loc la cafe Zodiac in Cocor intr-o atmosfera foarte prietenoasa. Gazda a fost foarte prietenoasa si zambareata, fiind prezentata de-a lungul a mai bine de o ora, oferta fiecarui muzeu de catre un reprezentat desemnat al institutiilor.
Eu nu am fost pana acum la NM, desi anul trecut am avut o pornire dar nu mai stiu din ce motiv nu m-am mai dus. Anul acesta sunt insa pus pe fapte mari, mai ales ca Hangout Magazine este si partener media. Pe langa acest fapt sunt foarte curios sa vad cu e la unele muzee unde nu am avut ocazia sa ajung.
Dupa cum am mai spus, Scoala Centrala e pe primul loc la capitolul vizitare. Sunt un mare fan al lui Ion Mincu si ale realizarilor acestuia (iubesc cladirile realizate in stil neoromanesc, sunt adevarate opere de arta) si este un moment aproape unic de a ajunge in interiorul scolii. Am inteles ca se va servi si un ceai de lamaie special, dupa o reteta originala care a fost gasita la o doamna in varsta de 90 si ceva de ani, absolventa a scolii, care a primit reteta la randul ei chiar de la Elena Malaxa, sora cunoscutului Nicolae Malaxa.
La conferinta am primit si o mapa voluminoasa, cu multe pliante pe care le-am parcurs in mare doar si, in avanpremiera, si harta circuitului de anul acesta. Urmeaza sa vad cum va fi sambata. Primit sa revin cu impresii si poze pentru photoeXplorers.
Nu stiu altii cum sunt dar mie nu imi place sa fac acelasi lucru de doua ori. Acest lucru se aplica si cand vine vorba de evenimentele despre care scriu. O data ce am scris deja pentru site un material despre eveniment, nu mai am niciun chef sa scriu acelasi lucru, cu alte cuvinte, si pe blog.
Acum cateva zile am fost la lansarea DVD-ului “Vunk la inaltime”. Am tot intentionat sa mentionez si pe blog de acest lucru dar mereu a aparut altceva ce am considerat mai interesant de facut.
Lansarea a avut loc joi, la cinema-ul din mall Baneasa si am indeplinit rol dublu de aceasta data: am facut si poze. A fost o experienta interesanta si cred ca job-ul de fotograf e unul foarte placut. Important este sa fii pe faza, sa prinzi momentul si sa ai putin viziune. Din acest motiv am decis sa imi “deschid” si urechile mai tare si sa invat cat mai multe lucruri despre cum se face o fotografie corect.
In anul II de facultate am avut un curs de fotografie, insa se stie ca de fiecare data practiva invinge teoria. La curs nu am invatat aproape nimic si nu a fost deloc constructiv pentru mine. Altceva e cand ai aparatul in mana si subiectul chiar in fata ta. Sa stai si sa comentezi o poza e extrem de usor. Orice idiot poate sa stea si sa faca acest lucru, defecte exista mereu, dar sa si faci pozele… now that’s the real deal.
Despre materialul serios de la lansare puteti citi aici.
De cand am inceput proiectul cu Hangout Magazine am tot avut de-a face cu PR-isti. Unii dintre ei sunt exact asa cum trebuie, chiar sunt specializati in comunicare si isi fac datoria ca la carte, fiind acea punte dintre o companie si jurnalist.
Exista, desigur, acea categorie de PR-isti, amatori si chiar nesimtiti. Eu inca cred si consider ca e de bun simt sa raspunzi oricarei persoane chiar daca ceea ce zici e negativ si e un NU dar e bine sa il spui pentru ca for Gods sake… lucrezi in comunicare iar eu ca jurnalist nu pot sa ghicesc ce inseamna faptul ca nu raspunzi. Poate nu ti-ai citit mailul, poate ti-au spart parola, exista o sumedenie de situatii. E mult mai usor sa zici nu si stii o treaba. Dar deh, de ce sa nu trimiti doar comunicate de presa si atat. In rest comunicare zero. E ca si cum acea persoana nu exista si e doar un robot automat.
Au existat desigur si situatiile in care in care PR-istul uita sa te cheme la un eveniment dar pe urma iti da comunicat de presa ca a fost o conferinta de presa pe nu stiu ce tema. Oook… si eu ce sunt? Nu tot presa, nu reprezint o publicatie. Pe mine de ce m-ar interesa sa scriu despre ceva unde in mod evident nu am fost invitat. Prefer sa nu primesc nimic in cazul de fata decat sa ma enervez.
Intr-un final, ce sa faci? Nu poti sa schimbi nimic, nu ai cui sa te plangi ca nu se rezolva nimic. Poti spera doar la ceva bun simt pe viitor si la persoane care chiar stiu sa isi faca treaba.
